Una din marile datorii duhovnicesti, atat ale crestinilor cat si ale monarhilor, este spovedania pacatelor. Nu exista persoana care sa nu fi gresit inaintea lui Dumnezeu, mai mult sau mai putin, astfel inca nimeni nu este fara de pacat. Pentru ca pacatele crestinului mers la spovedanie sa fie iertate, trebuie ca acesta sa isi marturiseasca pacatele cu cainta si sa primeasca canon pentru ele. De aceea folosul Sfintei Spovedanii nu tine de preot, ci de crestin care trebuie sa mearga la preot cu toata sfintenia, cu toata convingerea in fata lui Dumnezeu pentru a-I spune toate pacatele.

Conditiile pe care trebuie sa le implineasca spovedania:

• Spovedania trebuie sa se faca inaintea duhovnicului. Spovedania se face in fata lui Dumnezeu., preotul fiind un simplu martor.
• Spovedania trebuie sa fie completa si sa nu se ascunda nimic din faptele realizate.
• Spovedania trebuie efectuata de buna voie;
• Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta,
• La spovedanie nu trebuie sa dam vina pe nimeni pentru faptele noastre ci numai pe noi sa ne invinovatim;
• La spovedanie trebuie sa spui adevarul, despre tate faptele facute, fara rusine;
• La spovedanie trebuie sa luam o mare hotarare de a nu mai pacatui de acum inainte cu vointa noastra.

Este bine stiut ca cel ce se pocaieste cu adevarat, nu numai ca primeste canonul dat de duhovnicul sau, ci singur cere mai mult canon, acesta fiind dupa masura puterii fiecaruia.
Spovedania generala se face o data pe an inca din copilarie, pentru smerenie, pentru ca omul sa nu uite neputintele lui, cu care L-a suparat pe Dumnezeu. De aceea trebuie sa ne pocaim, sa ne para rau, deoarece Dumnezeu este milostiv si bun si ne iarta pacatele daca noi le marturisim din toata inima.
In lista de pacate se scriu numai pacatele savarsite de la ultima spovedanie si cele uitate la spovedania anterioara. Nu se mai marturisesc pacatele spovedite, decat daca au fost repetate.

Se considera pacate:

• Nu-mi fac rugaciunea regulat sau o fac grabit, superficial, de mantuiala,
• Nu asist regulat duminica si de sarbatori la Sf. Liturghie,
• Vorbesc tare in biserica cu oamenii si uit ca in biserica nu trebuie sa vorbim decat cu Dumnezeu,
• Am impiedicat pe altii sa mearga la Sf. Bi-serica,
• Nu am ascultat si nici nu i-am cinstit cu toata re-cunostinta pe parintii mei,
• Mi-am neglijat sotul (sotia), copiii si am fost nestapanit, nervos;
• Nu am facut milostenie in amintirea celor dragi plecati dintre noi, nu le-am dat Liturghii pentru iertarea pacatelor,
• Sunt certat cu cineva, dar nu caut prilejul sa ma impac, nici sa-i cer iertare, pentru ca sunt mandru si ambitios,
• Nu ma pot stapani si nu am destula rabdare ca sa pot ierta si sa nu raspund urat celor ce ma supara sau ma necajesc,
• Imi place sa rad de altii care sunt mai prosti, mai neputinciosi, in loc sa-i ajut si sa-i indrept,
• Sunt invidios, imi pare rau cand cineva are succes sau ii merge bine si ma bucur cand ii merge rau si are nenorociri,
• Sunt mandru, ma socotesc destept si inzestrat cu multe daruri si uneori imi pare rau ca lumea nu ma cinsteste indea¬juns, in loc sa fiu smerit si sa ajut pe cel mai slab si mai nepregatit,
• Am ganduri necurate si chiar de desfrau, m-am simtit bine cand mi s-a facut curte si am cochetat cu sexul opus; ba chiar am si cazut in pacat,
• Sunt lacom, lenes si munca nu mi-o fac cu drag pentru binele familiei si al societatii,
• Ma manii repede, tin minte raul si chiar cand iert nu iert cu toata inima,
• Am baut si am mancat peste masura si uneori m-am imbatat.
• Am fumat, desi acest lucru imi strica sanatatea si imi irosesc banii cu care as putea face ceva util,
• M-am impodobit cu tot felul, ca sa ademenesc pe altii prin imbracamintea si podoabele mele am scandalizat pe altii.
• Am mintit si am indemnat si pe altii sa minta,
• Nu am ascultat sfatul bun al preotului, al duhovnicului care imi dorea sincer mantuirea.