Servicii funerare București sector 1, Baneasa, Aviatorilor, Cismigiu, etc

Deservim servicii funerare sector 1 in cel mai scurt timp de la deces, ajungem usor in toate zonele mentionate:

  • Servicii funerare Aviatorilor
  • Servicii funerare Baneasa
  • Servicii funerare Bucuresti Noi
  • Servicii funerare Piata Domenii
  • Servicii funerare Gara de nord
  • Servicii funerare Floreasca
  • Servicii funerare Piata Romana
  • Servicii funerare 1 Mai
  • Servicii funerare Dinicu Golescu
  • Servicii funerare Berzei
  • Servicii funerare Casin
  • Servicii funerare Ion Campineanu
  • Servicii funerare Bazilescu
  • Servicii funerer Calea Plevnei
  • Servicii funerare Piata Victoriei
  • Servicii funerer Calea Grivitei
  • Servicii funerare Dorobanti
  • Servicii funerare Magheru
  • Servicii funerare Cismigiu
  • Servicii funerare piata Amzei
  • Servicii funerare Iancu de Hunedoara
  • Servicii funerare Primaverii
  • Servicii funerare Casin
  • Servicii funerare Jiului
  • Servicii funerare Expozitiei
  • Servicii funerare Nicolae Caramfil
  • Servicii funerare Bulevardul Turda
  • Servicii funerare calea Floreasca

Tradiții și obiceiuri la înmormântare

Oamenii, dar, în speță românii, păstrează cu tărie majoritatea obiceiurilor și tradițiilor pe care le-au moștenit din moși strămoși. Dar cele legate de înmormântare și moarte, parcă sunt si mai bine conservate și respectate decât altele.

Semne prevestitoare ale morții

1traditii inmormantareÎn comunitatea tradițional românească, oamenii cred că moartea este prevestită prin semne. Printre acestea se numărau și căderea unei oglinzi sau a icoanei, cântecul cucuvelei, urletul câinilor, găina care cânta cocoșește, căderea stelelor sau anumite vise.

Astfel, a rămas în memoria colectiv românească și faptul că atunci când se aude cântatul cucuvelei e semn de moarte, dar tot semn de moarte este și atunci când pasărea vine şi ţi se aşează pe casă ori pe şură, ori pe pleznicar şi începe a cânta. Acest ritual al cucuvelei vestește faptul că cineva din apropierea locului în care a cântat va muri.

Tot un semn prevestitor sau mai degrabă de ghicit este și atunci când îţi cântă cucu în  faţă. La această întâlnire îl întrebi pe cuc câţi ani îţi mai dă şi zici: Cucule, câţi ani îmi dai? Şi dacă cucul cântă o dată înseamnă că nu mai ai mult de trăit.

Bătrânii susțin că și visele sunt semne prevestitoare ale morții. Spre exemplu dacă visezi că-ți cad  dinţii şi sângerezi şi-ţi pare rău de ei, dacă visezi morminte, gropi, arături, surpări, râuri cu noroi, haine negre, ape tulburi, case dărâmate, prune, păduchi, animale sălbatice sau cai care se îndreaptă spre tine, atunci este semn rău.

Dacă visezi struguri negri atunci e semn de moarte şi semn că vei plânge mult. Dacă visezi că o persoană care a murit te cheamă la ea, înseamnă că e un semn rău. Dar, în acest caz, visul mai poate prevesti și  multă ploaie.

Practici care ușurează moartea

În unele părți ale țării încă se mai practică astfel de obiceiuri legate de momentul în care o persoană începe să agonizeze.

Spre exemplu, când un om agonizează la pat și niciun leac sau niciun medicament nu-l mai ajută, familia cheamă apreotul pentru a-i face o slujbă și un maslu pentru a-l ajuta să nu se mai chinue. De asemenea, preotul îl va spovedi și-l va împărtăși pentru a păși pe lumea cealaltă cu păcatele iertate. Un alt obicei legat de această trecere este și acela că atunci când vine preotul să-i facă maslu îl pune pe bolnav să deschidă Evanghelia: dacă crucea-i neagră atunci omul moare şi dacă-i cruce roşie mai are mult de agonizat.

Dacă nu sunt semne de vindecare atunci un membru al familiei merge cu o faţă de masă la şapte femei bătrâne, şapte văduve care fac închinăciuni pe faţa de masă şi câte trei mătănii. Acelaşi lucru îl face şi preotul şi după aceasta cu faţa de masă se învăluie bolnavul.

Obiceiuri de înmormântare

În momentul în care o persoană apropiată trece în lumea cealaltă, membri familiei trebuie să respecte anumite obiceiuri și tradiții. În cultura românească, acestea încă se mai păstrează, în special în localitățile rurale.
Astfel, în clipa în care omul moare, persoana de lângă el aprinde o lumânare pe care o pune la capul decedatului. Mai apoi, răposatul trebuie spălat cu apă curată, stropit cu agheasmă și îmbrăcat în haine curate. I se leagă maxilarul, dar și mâinile și picioarele. Până când se cumpără sicriul și se aranjează, mortul trebuie așezat fie pe pat, fie pe suportul adus de la Biserică. În unele părți ale țării, se obișnuiește ca înainte ca trupul decedatului să fie pus înăuntru, sicriul trebuie înconjurat de trei ori cu un recipient care conține tămâie. Conform datinilor populare, acest lucru se face pentru ca spiritele rele să fie alungate.

De asemenea, un alt obicei popular respectat și în zilele noastre este și cel legat de punerea câtorva bănuți în mâinile persoanei decedate, pentru ca acesta să poată plăti vămile prin care-i va trece sufletul. După credința unora, acesta ar fi un obicei păgân, motiv pentru care în unele zone ale țării, cum ar Transilvania, nu se respectă un astfel de obicei. Aceștia consideră că orice obiect are decedatul în mână sau în buzunare va duce la îngreunarea sufletului său, prelungindu-i astfel călătoria spre Ceruri.

Tot datina spune că în sicriu se mai pot așeza și obiecte precum pieptene, oglindă sau ac și ață, numai că, majoritatea creștinilor îl consideră și pe acesta un obicei păgân. Unii bătrâni consideră că este păcat ca mortul să fie pieptanat, fardat sau să i se taie unghiile, deoarece acestea sunt obiceiuri necreștinești. Totusi, pe pieptul acestuia se pune o icoană sfințită în prealabil, în timp ce mâinile trebuie să îi fie încrucișate pe piept, loc unde i se pune o cruce.

În ceea ce privșete vizitele pe care le primește familia îndurerată, cei care trec pragul casei nu vor saluta cu ”bună ziua sau bună seara”, cu vor spune ”Dumnezeu să îl ierte!”, expresie văzută atât ca o formă de rugăciune scurtă, cât și ca  o formă de salut în astfel de momente.

Seara, apropiații și cunoscuții se adună în jurul sicriului la ceea ce se numește priveghi. În momentul în care ceasul arată miezul nopții, aceștia sunt serviți cu mâncare și băutură, după care încep să se retragă. Membrii familiei trebuie să rămână pe întreg parcursul nopții, având grijă ca lumânările să fie mereu aprinse. În unele locuri se obișnuiește ca și becurile din casă să fie lăsate aprinse.

Deasupra ușii de la intrarea în casă se obișnuieste să se pună o pânză  de culoare neagrăpe care să fie inscripționat numele persoanei decedate, data nașterii și cea a decesului. Aceasta trebuie păstrată în acel loc pentru 40 de zile, însă, de obicei, steagul este luat după ziua înmormântării.

Timp de 40 de zile rudele apropiate ale persoanei decedate sunt obligate să poarte doliu, adică să se îmbrace în negru. În cazul bărbaților, aceștia nu au voie să se bărbierească în acest timp. Unele persoane poartă doliu chiar și un an de zile.

În unele regiuni din țară, bocetele sunt o manifestare care semnificărespect pentru persoana decedată. În trecut, se obișnuia ca familia îndurerată să angajeze o bocitoare. În alte regiuni, însă, bocetul este o formă egoistă de manifestare, considerându-se că cei care plâng, suferă pentru ei, care au rămas, în loc să se bucure de faptul că decedatul ajunge în Ceruri, adică va cunoaște deja viața veșnică.

De asemenea, în momentul în care coloana funerară se îndreaptă înspre cimitir, în calea mortului se pun pe post de punte diverse obiecte, obiecte ce sunt date mai apoi de pomană celor mai nevoiași.

Ce superstiții legate de înmormântare se mai întâlnesc?

În unele zone din țară, se obișnuiește ca toate oglinzile din casa în care este ținut mortul să fie acoperite cu textile de culoare albă, pentru a împiedica situația în care sufletul persoanei decedate să intre în oglinzi și să rămână captiv. Mai mult, nu este permis să privești în oglindă atât timp cât sicriul este în casă deoarece vei fi următorul care va muri.

Tot un superstițiu este și cel legat de faptul că în casă nu trebuie să fie niciun lacăt încuiat. Se crede că sufletul decedatului va rămâne încuiat, și îl va  împiedica să ajungă la porțile Raiului.

Există și superstiția conform căreia, pentru a nu suferi un deces în familie, nu trebuie să ieși niciodată din biserică înaintea sicriului. De asemenea, femeile decedate nu trebuie îmbrăcate în negru. Dacă acestea vor purta culoarea negru, ele se vor transforma în strigoi și vor bântui casa.

În ceea ce privește îmbrăcămintea persoanei decedate, mortul trebuie să poarte neapărat o pereche de pantofi noi. În schimb, cei care participă la înmormântare, nu prea au voie să poarte încălțăminte nouă.