Moartea unuia dintre crestini este, fireste, prilej de indurerare si de intristare. Cand un crestin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de deruta, intrucat apar pareri si traditii diferite in legatura cu datinile ce inconjoara ceremonia inmormantarii. Deasupra usii, la intrare in casa in care a trait decedatul, se aseaza o panza de doliu – o panza de culoare neagra care sta acolo pana la pomana de 40 de zile. Acesta este un obicei care ramane neschimbat ndiferent de zona.

            Inmormantarea este importanta la romani

– Deoarece reprezinta ultimul ritual prin care il cinstesc pe cel plecat in nefiinta si prin care isi arata respectul fata de acesta ca om. Exista o serie de reguli de respectat, precum si de traditii de luat in considerare.

– Nu este potrivit si nici ingaduit ca pe icoana ori pe trupul mortului sa se aseze bani de catre rude si cunoscuti. Cei care doresc sa sprijine baneste familia indoliata pot sa o faca punand banii pe o tava care se poate aseza langa sicriu ori in alta parte a casei.

– Rudele decedatului poarta doliu – o panglica mica de culoare neagra, timp de 40 de zile. Barbatii, ca semn de intristare, nu se barbieresc pana la pomana de 40 zile.

– De la moarte pana la inmormantare se saluta doar cu cuvintele „Dumnezeu sa-l ierte sau, daca este femeie, „Dumnezeu s-o ierte!”, pe cunoscuti si strainii pe adunati langa trupul raposatului. Acestea uvinte sunt inlocuitoare pentru buna dimineata, buna ziua, buna seara, la revedere, noapte buna! etc., nepotrivite in astfel de momente.

– Inmormantarea poate sa aiba loc si mai devreme de a treia zi de la deces.

– Membrii familiei si ceilalti credinciosi saruta icoana aflata pe pieptul mortului, iar cei mai apropiati ca rudenie, mana ori fata mortului, aceasta reprezentand sarutarea cea mai de pe urma.

– Coliva, vinul, colacul si capetele se vor aduce in biserica unde raman pe parcursul slujbei inmormantarii. In coliva, colac si capete se aprind lumanari, arzand tot timpul slujbei. Coroanele si pomul raman la usa bisericii.

– La capataiul celui decedat se aseaza unul sau doua sfesnice, in care cei prezenti aprind lumanari.

– La organizarea convoiului funebru se obisnuieste ca, langa cruce, cineva sa poarte fotografia indoliata a celui decedat sau icoana cu patronul numelui.

– Mai dainuie pe alocuri si superstitia ca in prima zi a saptamanii – luni – nu este bine sa se faca inmormantare („pentru ca e inceputul saptamanii si ar muri toti din casa”). Fireste ca o atare interpretare este falsa si nu trebuie luata in considerare, inmormantarea putandu-se sa se faca in orice zi a saptamanii.

– Icoana de pe pieptul mortului se ia de catre rude si se duce acasa, ea folosindu-se, de regula, si la pomenirea de 40 zile

– Florile care au fost puse in sicriu este potrivit sa se stranga si, dupa acoperirea mormantului, sa fie asezate deasupra, ele amintind de frumusetea raiului.

– S-a incetatenit traditia ca, dupa astuparea mormantului, sa se dea „peste groapa „, de pomana, o plapuma, perne, etc.

– Se considera milostenie daca se ofera de pomana celor ce au lipsuri, batranilor neajutorati, celor care nu pot munci, infirmilor, bolnavilor, celor abandonati, familiilor nevoiase cu multi copii, etc.

– Cei care au fost la inmormantare, sunt steptati sa ia parte la masa, unde sunt asteptati de gazda, care le ofera apa de spalat pe maini.

– Este obligatoriu ca daca ziua de pomenire cade in perioada de post, atunci toate preparatele pregatite trebuie sa fie numai de post.

Detalii despre pachete funerarii.